.

Nu gasesc ,, Sorell si fiul,, - W. Deepling pe care mi-a cumparat-o mama. Oare unde am pus-o sau ce s-a intamplat cu ea?
Sunt chiar atat de uituca incat sa nu stiu unde am pus-o... am cautat-o in toate rafturile si nu dau de ea. Imi vreau cartea inapoooooi!!!

Curiozitate

Dupa cum ati observat...sau poate nu?! una dintre pasiunile mele este cartea si cam tot ce se leaga de ea.
Si totul a inceput cam asa:
Cand eram eu mica, mica imi citeau mama si tata, dupa care am descoperit ca bunicul stie sa-mi citeasca povesti foarte frumos. Ma fascina si imi placea sa stau cu el sa il ascult cum imi citeste, pana adormeam.
E, dupa ce am mai crescut eu si am ajuns la scoala nu imi placea sa citesc. Destul de surprinzator pentru mine la momentul asta, cand nu percep viata mea fara pagini de carte.
Eh, toata chestia asta a durat pana intr-a 7. Nu ca pana atunci nu am citit nimic, dar citeam din obligatie si asta nu imi facea nici o placere si nici nu imi aducea nici o satisfactie.
Nu mai stiu exact cum m-am apucat sa citesc sau vreo data exacta si nici ce carte am citit prima data din placere. Si dupa principiul bulgarelui de zapada, cu fiecare carte citita placerea mea crestea, pentru ca eram in vacanta de vara si cum mare lucru nu aveam de facut, citeam.
Si chestia asta a inceput sa-mi placa, pana am ajuns in clasa a 8 a. Cand ma certau, si profesorii si mama si tata, ca in loc sa citesc ce imi trebuie si sa ma pregatesc pentru testarea nationala( nu-i asa ca suna pompos?!) eu citeam romane. Defapt savuram tot ce imi pica in mana.
Dupa ce am intrat la liceu, s-a dezlantuit adevarata pasiune pentru lectura. Fara nici un fel de piedici, pe toata durata vacantei de vara eu in majoritatea timpului citeam.
Asta pana in prezent, cand deja nu se mai numeste hobby. Sunt ca un colectionar, cu cat ai mai multe exemplare cu atat iti doresti mai multe si ai face orice ca sa le ai.
Eu sunt o colectionara de lectura.
Si de cand cu comanda de carti on-line sunt cea mai fericita din lume.
Am dezvoltat deja preferinte, studiez oferte, mi-as dori niste accesorii mai moderne pentru carti.
Cel mai mult imi place site-ul celor de la Nemira , Pravalia cu Carti , Dor de carte si anticariatele de orice fel, numai carti sa aiba.
Deja nu mai conteaza pentru mine daca imi iau o carte proaspat tiparita sau una dintr-un anticariat, desi ador sa le deschid si sa inspir mirosul paginilor, sa le studiez pana la ultimul detaliu.
Acum, cartile fac parte din viata mea.
Si asa, pe unde merg eu imi iau cartea cu mine.
Am ajuns sa citesc in microbuz, la scoala, in tren si cam pe oriunde pentru ca am invatat sa ignor tot ce se intampla in jurul meu si sa ma concentrez perfect la ceea ce citesc. Evident, cel mai bine e acasa.
Momentan sunt atat de multe carti pe care mi le doresc. Am o gramada de liste si pe masura ce imi mai cumpar sau le citesc, mai bifez cate una.
Multe carti le-am imprumutat de pe la altii si imi pare rau ca nu se gasesc si la mine in biblioteca.
Am imprumutat si eu la randul meu altora si am avut parte de dezamagiri. Si aici ma refer la grija pe care o port eu cartilor in timp ce le citesc, dupa ce le citesc si pana ajung in biblioteca, grija care nu este impartasita.
Am avut multe peripetii legate de carti si multe incidente. Pe acestea vi le voi spune altadata.
Si poate ca va ganditi care-i treaba cu titlul.
Titlul asta ridica intrebari.
Voi ce cititi si mai ales, de ce cititi?
Aveti patanii, obiceiuri sau... orice alt ceva pe tema cartilor?


Zicea Alifantis: ,, Citește, citește când ți-o fi urât. ,,

Telegrama de sambata

Fac cam acelasi lucru in fiecare zi. Cel mai rau ma enerveaza durerile astea de spate care imi limiteaza si mai mult posibilitatile de a face si altceva. Discutia cu doctorul a fost de-a dreptul delicioasa. El o tinea pe-a lui sa renunt la ghiozdan, eu il intrebam cum imi duc cartile. Pai nuuu, ca renunti si la carti. Pai si scoala? Probabil ca poti sa renunti si la aia.
Minunat, nu?
Am primit un alt premiu de la Cora pe care abia acum l-am putut afisa. Trebuie sa ma mandresc nu?
Multumesc!
Premiul merge tot la cele 3 crazy kide, se stiu ele ca nu mai gasesc acum link-ul.
In rest, astept sa se descarce New moon ca sa il vad si eu. Dupa cum am citit cu cateva ore inainte de lansare...deja nu mai erau bilete la cinematografe. Eu il descarc ca sa il compar cu cartea. Sunt foarte curioasa cum au realizat diferite scene si cam ce a iesit per total.
In rest mai am putin si termin Mecanica Inimii - Mathias Malzieu care e incantatoare, dar caruia ii dedic in curand un post special.
Voi?

Doar un vis

Lumina molatică pătrunde neştiută prin ferestre şi se înlănţuie într-un joc complicat pe tavan. E dimineaţă!

Printre perne moi şi aşternuturi parfumate ochi umezi de copil cercetează camera. O văd ridicându-se uşor şi păşind sfios, fără nici un fel de zgomot, de parcă nu ar atinge pământul. Irina este sora mea cea mică. Zâmbind, se apropie timid şi rămâne nemişcată preţ de câteva secunde - chip angelic desprins din tablouri rămase încă nedescoperite. Ce n-aş da să mai am şi eu somnul lin al copilului lipsit de griji, epuizat după atâta joacă şi care ştie că mâine va fi din nou o altă zi frumoasă pentru că jocurile şi poveştile sunt parteneri de nădejde ce te aşteaptă de unde le-ai lăsat. Asta te face zâmbitoare încă de când te trezeşti. Iar ea se întinde pe pat lângă mine şi soarele se reflectă pe pielea ei fină şi printre zulufii ciufuliţi. Cum să nu graviteze întreg universul în faţa unei creaţii divine perfecte cu ochii negri, pătrunzători şi neastâmpăraţi. Irina este la vârsta marilor aventuri şi ale descoperirilor fabuloase...cum ar fi tricoul meu moale şi cu două mărimi mai mare care poate fi folosit excelent pe post de pijama. - Ce caută tricoul meu la tine, domnişoară? o întreb zâmbind în timp ce mă apuc să fac patul. Dar ea nu răspunde şi o zbugheste sub plapumă de unde îi ies doar degetele de la picioare care mişună neastâmpărate în încercarea de a se ascunde cât mai bine. Şi eu mă prefac că nu am văzut-o şi mă îndrept spre colţul camerei ca să ridic o pernă ce stătea stingheră pe podea, în timp ce ea îmi urmăreşte atent mişcările din ascunzătoare. - Haide, Irina! Mergi şi îmbracă-te până fac eu patul, îi spun în timp ce o gâdil în talpă. Râsul ei alungă liniştea şi face somnul să se risipească. După mai multe rugăminţi Irina părăseşte ascunzătoarea şi se înfioară când tălpile-i ating podeaua rece. O văd cum se îndepărtează, mergând graţios pe vârfuri şi tăcerea se lasă în urma ei. Totuşi liniştea se prelungeşte absurd şi Irina nu e pe nicăieri. - Irinaaa, şi ecoul meu răsună în toate celelalte încăperi. Dar nu apuc să continui cercetările pentru că vederea mi se înceţoşează brusc, după care obiectele capătă o noua formă în jurul meu. Este prea multă lumină şi percepţiile-mi sunt distorsionate dar gânduri se învârt frenetic în mintea mea, încercând să îmi explic că a fost doar un vis. - Hai trezeşte-te! se aude o voce autoritară şi eu încă nu înţeleg ce mi se întâmplă. - Stai, şi Irina...? gândesc eu alarmată dar trei cuvinte îmi limitează orice altă posibilitate de explicaţie: "Doar un vis..." "Toţi visăm, aşa începe, că într-un vis."

[Textul imi apartine in intregime si nu doresc sa fie preluat sau reprodus.]

5 carti frumoase

1. Printese[le] - pe care sper sa mi le fac cadou de craciun, asta daca strang banii pana atunci.
2. Palatul - din care am citit primul volum din serie...si-acum ma uit cu pofta
3. Coraline - o carte pentru copii mari, asa ca mine
4. Luna plina - recomndata de multa lume, dar inca mai astept
5. Povestile bardului Beedle - pentru ca J. K. Rowling scrie frumos!

Le are cineva?

Cam cum stă treaba

Promisesem postarea asta de multă vreme şi însfârşit i-a venit rândul. Am început în noua clasă de ceva vreme, dar n-am avut timp de "comunicate oficiale". Toţi m-au întrebat cum e acolo... Păi: acum am şi eu o bancă, în spatele clasei, unde stau singură; acum am cărţi [ cele mai importante] şi am cunoscut deja toţi profesorii; am şi note [dezamăgitoare]: un 10( la latină) , un 7(la geografie), un 8(la engleză :|), încă un 10(la sport) şi încă un 10(la romană), în plus deţin ecuson. Profesorii, după cum văd eu, sunt de treabă şi colegii cam la fel. Sala de clasă e frumoasă, programul este, evident, de dimineaţă. Am ore noi: germană, biologie, opţional - gramatică. Liceul e maaare şi ce-mi place mult e că are biblioteci separate: de limba romană şi limbi străine. Până acum n-am apucat să văd decât ca cea de limbi străine este bine aprovizionată şi cu loc de lectură. Încă mai aştept să-l termin pe Robinson Crusoe şi să văd cam ce găsesc pe la cea de limbă romană. Mirificul oraş Olteniţa este acelaşi. Eu...tot eu sunt. Păcat că n-am timp să mai vorbesc cu foştii colegi. Încă mai fac planuri când şi cum să-i vizitez. Deocamdată n-am destul timp. Despre actuala şcoală, se spune că notele se obţin mult mai uşor. Mie una nu mi se pare, ba chiar în cazul meu e cam acelaşi lucru. Exceptând după cum se întrevede media la engleză, care acolo era [zic eu cu modestie] meritată, iar aici am început cu stângul. Am o frică inexplicabil de mare de proful de geografie şi, la franceză sunt deficitara. Toate-s bune...încep să mă obişnuiesc!

Citat 1

"I never really gave up on you. Not really. I always hoped... Hermione told me to get on with life, maybe go out with some other people, relax a bit around you, because I never used to be able to talk if you were in the room, remember? And she thought you might take a bit more notice if I was a bit more - myself."